Tele-ursitoarele

Tele-ursitoarele

 

Articolul de faţă aş fi vrut să aibă un cu totul alt  chapeau,  generat de-o situaţie pe care o consider mai mult decît firească. Ca să-nţelegeţi mai bine, fac doar cîteva precizări. În ziua de 3 noiembrie 1991, într-o ediţie specială VIDEO MAGAZIN, realizată de subsemnatul, se lansa un nou post “satelit” al TVR: TVR Iaşi. A fost o emisiune de care-mi aduc foarte bine aminte prin întîmplări colaterale, iar TVR Iaşi a fost unul dintre posturile tv. cu care, în anii care-au urmat, am avut, vrînd-nevrînd, relaţii… profesionale extrem de diverse. În gîndurile expuse în articol, regăsiţi detalii asupra acestor repere temporale. În urmă cu vreo două luni, Grigore Ilisei, fostul  director al TVR Iaşi, mi-a adresat rugamintea de-a scrie cîteva rînduri pentru o carte care va marca, printre alte manifestări, cele două decenii de existenţă a amintitului post. M-am simtit onorat de invitaţie şi, cu deosebită plăcere, i-am dat curs. Astăzi, cînd postul închină cupa aniversară de şampanie, postez articolul trimis lui Grigore… pe propriul meu sait. Asta pentru că n-am primit nici un fel de semn care să mă facă să cred că gîndurile mele au ajuns unde trebuie şi pentru scopul declarat. Tot ce veți citi în articol e sincer şi-i pornit din inimă. Iar cei care simt ca mine, vor înţelege. Am convingerea că profesionismul profesional va birui, în cele din urmă, amatorismul şi că citadela media publică va regăsi forţa să urce, din nou, pe culmea profesională pe care-o merită de drept. LA MULŢI ANI,  TVR Iaşi!   

 

E foarte interesant… Ar fi chiar ciudat, dacă n-aș avea convingerea că nimic nu-i întîmplător. Mă voi întoarce-n timp cu 20 de ani… Pentru un S.F.-ist înrăit ca mine, asta nu-nseamnă nici măcar un fir de nisip, în nemărginitul deșert al timpului. Și totuși… Ciudățenia vine din altă parte: în 1992, se relua, cu mari emoții și mare succes, Cerbul de Aur – Brașov, România. Se relua… după 20 de ani. Filmul acestei prime ediții reloaded (și unicul!) l-am făcut eu și l-am intitulat, firesc, “După 20 de ani” . În 2009, vechea mea prietenă și vedetă hair stylist Geta Voinea mă ruga să-i scriu cîteva vorbe pentru prima ei carte. Vorbele mele s-au transformat în chiar… prefața cărții și ele coborau, într-un tunel al timpului, la prima mea întîlnire cu Geta, în urmă cu… 20 de ani.  

3 noiembrie 1991… O după-amiază de-nceput de noiembrie, în studioul 5 al TVR. Urma să fie difuzată o ediție specială VIDEO MAGAZIN, caracterul “special” venind din faptul că, în această emisiune, urma să se semneze “actul de naștere” al unui nou post de televiziune: TVR Iași. Studioul 5 era un studio obișnuit – nici mai mic, nici mai mare, dar, în ziua aceea, devenise neîncăpător. Personalul era cel “regulamentar”, dar… n-aveam loc de… ursitoare. Toate au dat buluc să ureze cîte și mai cîte noului-născut. Deh, nu se naște-n fiecare zi un post tv.! Ar fi greu de reprodus, credeți-mă, cîte mi-au auzit urechile în cele cîteva ore de transmisie. Înregistrările de la București și scenariul emisiunii erau constribuția “nașului”, dar în foaierul Teatrului Național din Iași, cu care eram în transmisie directă, era cea mai mare înghesuială de “persoane publice” “moldovinești” și de prin alte părți, venite la sărbătoarea sosirii pe lume a “puiului” TVR. 

Sigur, ei se delectau cu licori aduse, cu mari sacrificii de abstinență, de prin pivnițelele lui Fane Babanu’ (sanctificat ulterior – Doamne, iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă!), iar eu stăteam în studioul 5, cu ursitoarele pe cap. Din cînd în cînd, trebuia să le mai temperez, pentru că, furate de… monitoare, se trezeau urînd ceea ce TVR dovedise de mult și, vorba aia, mai lucrase și genetica pe-acolo, ca la orice nou-născut… Ele NU și NU – “să fie cei mai profesioniști dintre profesioniști”, “să aibă cei mai buni reporteri, operatori, sunetiști, lunetiști, mașiniști, artiști și cabiniere”, “să nu-nșele niciodată încrederea telespectatorilor”, “să descopere și să uimească lumea cu cele mai frumoase și talentate fete într-ale televiziunii”… Adică, stați puțin, TVR nu avea mai toate chestiile astea și le “transfera”, oricum, “puiului”? Eu n-am stat de vorbă cu ursitoarele tevereului, dar eram suficient de documentat pentru ceea ce-aveam să realizez peste mai puțin de două luni: “TVR 35”, documentarul aniversar al TVR, în care toate urările alea erau argumentate cu imagini și premii, nu așa, pe vorbe.  Știam și constatam, totuși, plin de-ncîntare, că fetele astea (ursitoarele, vreau să zic) OBLIGAU destinul la continuarea unei tradiții – aceea a PROFESIONISMULUI desăvîrșit…

Frumos gîndit și cu bătaie lungă – “artificiile” din ’89 scoseseră SPERANȚA-n stradă, iar Radio Iași avea cel mai tare emițător din Europa: bătea pîn’ la Vladivostock – de-acolo am primit, ani de zile, scrisori la “Trecem pe recepție”, pe Programul III, datorită Radio Iași și emițătorului său. Acolo lucrau PROFESIONIȘTI și de-acolo plecaseră făuritori de destine într-ale presei (scrise, audio, video, multimedia etc.… și altele). Urarea care m-a uns pe suflet a fost, însă, alta: “să aibă destinul unui Scorpion adevărat”. Scorpionul din mine a zîmbit și… a căzut pe gînduri. Înseamnă că acest “pui” va iubi Adevărul, nu va face concesii, va trece prin multe-ncercări grele și, mai presus de orice, va avea încredere în oameni. Dar va avea și multe dezamăgiri și suferințe, iar uneori, sacrificiul va fi foarte dur…  Peste ani, multe dintre aceste “scorpionisme” aveau să se-mplinească…

La un moment dat, mi-am dat seama că ursitoarele astea chiar aveau cunostințe de strategie… managerială. “Să aibă parte de conducători profesioniști, înțelepți și cu memorie” a prorocit, cu o voce guturală (ursitoarele fumează?!?!) o ursitoare mică și plăpîndă. Ce-o fi aia “cu memorie”?! mă-ntrebam eu naiv, în noiembrie ’91, în studioul 5 al TVR. Probabil, mi-am zis, unii uită că scaunul ăla e temporar, nu pe vecie, cum mulți “conducători” de prin România își imaginează și se comportă ca atare. În lumea televiziunii, exemplele sînt multiple și ursitoarele forțeaza și ele destinul cu… ursitul. Habar n-am cît se uita, atunci, o ursitoare la televizor, dar acum bănuiesc că dă cu el de toti pereții cînd, din greșeală – gravă greșeală -, comută pe TVR. În 1991, sperau și ursitoarele, cum sperau și alți naivi, că profesionismul va fi transmis nealterat și îmbogățit mai departe, iar secretele meseriei vor fi însușite și apărate de urmași, mai ceva ca misterul Graalului. Sanchi prost!

Prezența mea în studioul 5, în acea duminică, fusese precedată de multe vizite prin “spațiul” ieșean, pentru ca “nașterea” să se producă fără “dureri”. Lucram la Programe și era firesc… Așa am cunoscut-o pe Vanda Condurache, o fată minunată care permanent avea un zîmbet pe buze și-n privire și transmitea o stare de pozitivitate binefăcătoare. Cu ea, sub ochiul atent al “maestrului” Grigore Ilisei, am făcut echipă la cîteva preselecții, pentru alegerea viitorilor “ucenici ai misterelor TELEVIZIUNII”. Nici Vanda nu era cunoscătoare în domeniu, dar ursitoarele îi hărăziseră că ACELA era drumul ei în viață, iar ea n-a uitat nici un moment acele legi nescrise, care transformă un novice într-un PROFESIONIST. Prea devreme, mult prea devreme, EL a hotărît, însă, s-o cheme pe “Cărarea Împărăției”, pentru a spori numărul celor buni din preajma LUI… Și Vanda s-a-nălțat la ceruri, iar zîmbetul ei sînt sigur că-i plin de-ngăduință atunci cînd vede cele reguli stricte ale profesionismului încălcate, cu nonșalanță, mult mai des decît în urmă cu 20 de ani…

În acele vizite “prenatale”, am dat piept și cu “legenda” Grigore Ilisei. Pentru mine, care, copil fiind, ascultam toate meciurile la radio (datorită tatălui meu, un extraordinar microbist), numele “Grigore Ilisei” avea alură de legendă. Dar una foarte… dură, ținînd cont de forța cu care și-a apărat “creațiile”. Cea mai “disputată” a fost Andreea Gheorghiță. Viitoarea “zînă” a TVR s-a născut în “incubatorul” TVR Iași, stîrnind copiii să spună povești… repovestite. Am vrut să fac din Andreea o vedetă de divertisment (“citind-o” înaintea lui Lazarov), dar ea nu s-a prins și a ratat momentul. Iar eu am rămas, în continuare, prieten cu Grigore. Care a avut un fler extraordinar: unul dintre cei mai buni reporteri de televiziune din România s-a născut… la TVR Iași. Se numește Irina Păcurariu și are forța de-a urca pe înalțimile meseriei chiar mai sus decît nu mai puțin celebrul ei soț. Și pe ea am încercat s-o “diversific”, combinîndu-i talentul de reporter cu spiritul ludic. “Fotbalu-i… o artă”, unicat difuzat pe TVR1, în 2006, e o reușită care se cere repetată. Cît de curînd, cînd se eliberează niște scaune ocupate inutil de prea multă vreme. 

3 noiembrie 1991. Stăteam în studioul 5 al TVR, coordonînd, de la București, “nașterea” TVR Iași. Un gînd nu-mi dădea pace: oare în ce credințe nașterea implica obligatoriu un sacrificiu? Nu-mi aminteam răspunsul, dar argumentul era apăsător. Cu numai două zile-n urmă, pe la miezul nopții, cînd terminasem de montat “darurile nașului” de la București pentru “puiul” TVR Iași, m-am oferit (normal) să-l duc acasă, cu mașina, pe Constantin Marciuc, monteurul emisiei. Era frig, foarte frig, sub zero grade. În momentul în care am plecat de la el, BMW-ul meu a prins, sub o roată din spate, prima pojghiță de gheață a anului (cît o gură de canal). În secundele următoare, botul mașinii s-a repezit, bezmetic și fără putință de control, în gardul Institutului APIMONDIA. Jumătate din noapte mi-am petrecut-o păzind mașina (m-a tractat, spre dimineață, un prieten, tot cu BMW), iar următoarele 4 luni am dat teste grele de răbdare în service-urile bucureștene… Stau și-acum și mă-ntreb dacă ăsta a fost un sacrificiu!… Și dac-a fost, a meritat?

DA, cu siguranță, DA. TVR Iași trebuia să existe, iar la aniversarea a 20 de ani, intră, cu fruntea sus, în cea mai  frumoasă perioadă a vieții. A vieții de TELEVIZIUNE!

LA MULȚI ANI!

Doru Dumitrescu

noiembrie 2011

4 Responses to Tele-ursitoarele
  1. RadioMonteCarlo info 28.11.2011 at 15:10 Reply

    Interesante marturii 😉 chiar dacă in ceea ce mă interesează as fi dorit sa fie mai mult detaliate dpdv tehnic decât frumoasa forma narativa sub care scrie Doru.

    Dacă ai timp, citește subiectul “Cum arata radiouri si televiziunea de… “ieri” de pe forumul Softpedia.
    De cca 5 ani pasionati ai televiziunii si radioului încearcă pe acel forum (http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=277953&st=1440), pe Wikipedia (http://ro.m.wikipedia.org/wiki/TVR) cât si pe blogul acesta (http://tvarheolog.wordpress.com/) sa rememoreze apariția, dezvoltarea, anii de glorie cât si decaderea televiziunii si radioului public la noi in România.

    • Mulțumesc și mă simt onorat de vizitele forumiștilor interesați de soarta radioului și a televiziunii în România. Forma narativă a articolului în sine este chiar… foarte elegantă (și foarte… sinceră!), în raport cu atitudinea de nesimțire (așa se spune în limba română) a organizatorilor. Făra alte comentarii.
      Am vizitat forumul Softpedia si am remarcat cît de bună este memoria românilor. Doar atît. Ca realizator de televiziune, deplîng starea deplorabilă în care a ajuns televiziunea în România, dar nu pot să mă refugiez în amintiri. Ele pot fi doar argumente pentru revenirea la “cu verdele-n sus”, că acum se experimentează numai cu el în jos!!! Toți cei care vorbesc despre ce-a fost cîndva la televiziune sau la radio o fac într-un mod care mă face să afirm că ei… iubesc sincer aceste moduri de exprimare media. Atitudinea publicului (și cu preponderență a acestui public sufletist) este esențială în stoparea molimei care bînuie de mulți ani media din RO; refugiul în amintiri (pline de valori calitative, e drept) nu face decît să lase cale liberă diletantismului ridicat la rang de profesionism. Nu se mai miră nimeni, în România contemporană, dacă se afirmă doct la televizor / radio că unghiul drept are 45 de grade – “Așa o fi acum… Cînd am învățat eu, era altfel” și prostia crasă trece drept normă, regulă, firesc…

  2. Un La Multi Ani si de la mine! Felicitari pentru puterea de-a uita de lucruri neplacute prin care ai trecut.
    Poate ca sufletul pe care l-ai pus si-l pui, pentru reusita unor proiecte “care merita”, sa te faca sa treci mai usor peste piedici.
    Oricum, in curind, o sa am placerea sa-ti zic si tie La Multi Ani! As vrea sa am bucuria sa beau cu tine un 50 ml de Fernet Branca inainte de … Si celelalte!
    Noroc mult, PRIETENE!

    • Îţi mulţumesc, PRIETENE! Cuvintele îţi pierd rostul atunci cînd sufletul grăieşte… Şi ce spune, spune sincer, iar spusele lui dau, într-adevăr, forța depășirii oricăror obstacole.


[top]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3