POST-SCRIPTUM VII

POST-SCRIPTUM VII

 

Înserarea se lasă mai repede acum… Ne apropiem încet-încet de momentul egalității zilei cu a nopții, în privința orelor din clepsidre (acolo stau orele, nu stiați? Ca mercurul în termometre!). Unii simt tentația televizorului mai accentuată (renunțînd, din păcate, la o plimbare,  poate). La mine, nu-i o tentație, ci o obligație. Nu poți gîndi TELEVIZIUNE dacă nu vezi ce fac și alții… Sau ce nu fac.

 

P.S.1 – Calitatea depreciată, în ritm galopant, a programelor transmise de posturile de televiziune românești alungă, cumva, telespectatorul pe alte frecvențe (dacă ține musai să-și afecteze sănătea, uitîndu-se la televizor. Că nu-i obligatoriu!). Așa se face că Discovery este în fruntea topului, prin multele-i Canale pe care cabliștii le retransmit și-n România. Asta-i partea bună. Nu tot ce zboară se bagă-n gură și nu tot ce se difuzează pe aceste Canale merită exersarea privirii. Pe un Canal dedicat animalelor, am văzut recent un documentar în care un june “reporter” (mi-e greu să-i găsesc o încadrare profesională) salva, chipurile, niște pui de maimuțe, pe care-i “răpea” din niște medii “umane” și-i ducea într-un adăpost “secret” unde să-i învețe “viața reală”. Și flăcăul, nici mai mult, nici mai puțin, într-un stil tipic pentru entuziaștii juvenili, le învăța pe maimuțe cum să spargă o nucă de cocos cu o piatră. Cimpanzeii se jucau și cred că-n sinea lor hohoteau de rîs. E un exemplu tipic cum descoperă unii coada la prună și simt nevoia să ne comunice descoperirea într-un film. Pe bani. MULȚI!

Pe același Canal, am văzut deunăzi niște indivizi (foarte bine hrăniți, aș zice chiar excesiv, iar unul era pictat peste tot ca un perete de WC public de gară), dotați cu-n un fel de camionetă ca un dric, cu care colindau în zona respectivă, salvînd, cică, animale. Pentru dresajul unui cîine… vagabond au “bătut” chiar 350 km pînă la dresor!!! Grija pentru animale, acolo, peste ocean, este de apreciat, în limitele bunului simț. Dar, din ceea ce se vede, chiar te-ntrebi, uneori, dacă acolo sintagma “grija pentru om” (miștocărită cîndva pe-aici) are corespondentul “grija pentru animal”… Și te mai întrebi de la care bancă (specială pentru animale?!?) se alimentează asemenea asociații, organizații și organisme… Că, din ce se vede, “e” bani grei în joc, nu glumă!

Revin la cei 4 forțoși. Cu un fel de mincioguri (astea-s niște plase pentru pește) sau plase pentru prins fluturi, dar mult mai mari, ei încercau să prindă niște… găini. Un țăran de-al  nostru, dacă i-ar fi văzut, și-ar fi făcut cruce și-ar fi exclamat: “Mare e grădina Ta, Doamne!”. Indivizii erau cel puțin ridicoli, daca nu, de-a dreptul, stupizi. În altă situație, un cetățean a fost nevoit să cheme poliția ca să scape de ei: veniseră să-i aducă un… “dispozitiv” care să-l pună pe om într-o relație bună cu… multele pisici pe care le avea. Cum erau îngrijite sau nu pisicile (în casa omului!) e altă discuție. Dar omu’ era decis să pună pușca pe ei, dacă nu-i dădeau pace (ei susțineau c-au vrut să-i dea doar o mînă de ajutor). Poliția a închis conflictul.

Oare cînd se va-nchide și la noi circul care se face de prea multă vreme și pe banii noștri, ai contribuabililor, cu decizia privind soarta cîinilor vagabonzi (deja, pisicile au trecut, ca număr, pe primul loc în topul vagabondajului animal, în România). Se așteaptă o soluție IMPUSĂ de O.N.U., U.E., Banca Mondială, F.M.I., N.A.T.O., Stația Orbitală? Sau e doar o expresie a lipsei de ocupație în parlavramentul RO?

P.S. la P.S.1 – De ce trebuie telespectatorii din România, care recepționează unele Canale  Discovery, la o anumită companie de cablu (ghiciți care), să vadă reclame anunțate în limba maghiară (REKLAM) și cu conținut în limba maghiară? E un curs și nu ne-am dat noi seama?!?!

P.S.2 – Chiar dac-am mai vorbit despre calitatea de plîns a reclamelor românesti, una văzuta foarte recent m-a determint să revin. E peste orice închipuire! E o reclamă la o bere oarecare. Niște indivizi joacă un fel de fotbal de sală (penibil filmat!). Pe tușă, stă un grup de alți indivizi de vîrste și rase diferite (globalizarea, nene!), în halate albe! O minge ajunge în zonă si determină frazele de slogan. Trebuie să ne intre-n cap că berea e importantă pentru gust. Asta-i tot.

Legătura cu fotbalul e tot atît de strînsă precum centura de asteroizi de galaxia Andromeda. Puteau să pună niște gospodine să tricoteze. Era același lucru.  Probabil că făcătorii clipului n-au băut bere în viața lor. Ar fi știut că ea se bea… de sete. Restul decorului și “actorii” trimit, mai degraba, la un stabiliment de sănătate mintală (halatele albe întăresc impresia și dau fiori pe șira spinării!). Nenorocirea e că toată această tîmpenie e… serializată! Dacă e campanie, să se știe pe ce se-aruncă banii, nu? Oare de ce bună parte (aș greși să-i pun pe toți în…  chestia asta) dintre făcătorii de publicitate din RO consideră România o țară de retardați mintal, cărora nu le poți da, pe tele-ecrane, decît asemenea gunoaie?

P.S.3 – Ce noutăți se mai  rostogolesc pe televizoarele noastre? Păi, mai nimic bun. Un post pretins de “știri” trece prin zvîrcoliri organizatorice care, pe ecran, arată mai penibil ca postul în sine. Nu-i treaba mea “dezorganizarea” lor, dar nu pot rămîne indiferent la modul în care MEDIA din România alunecă, de ani de zile, deja, pe toboganul amatorismului cras, generator de manipulare și sursă de alimentare pentru molima prostiei. E jenant să vezi pe-un ecran aproape 10 înscrisuri + imagini în mișcare (unele într-o buclă fără de sfîrșit – cu cît e mai scurtă secvența, cu atît bucla e mai enervantă și mai stupidă). De cîtva timp, a apărut, într-un colț, înscrisul 10 ani (care apare, dispare, după bunul plac al unui decizional debusolat). Prin poziționare, îți poate transmite informația că tot ce se mai scrie pe-acolo, pe ecran, se-ntîmpla în urmă cu 10 ani!…

Despre jocurile jalnicilor nostri politicieni nu e cazul să discut acum. Dar unul a intrat în prim plan mai “tare”, că e șeful Senatului. Ieri seara, se titra pe amintitul post: GEOANĂ OUT DE LA SENAT. Dacă puneau și niște diacritice, înțelegeam că “Geoană OUȚ de la Senat” (cam aiurea diminutivul, dar în românește). Că de OUT, în limba română, n-am auzit. Poate că era doar o miștocărie de bășcălie, apropo de vizita recentă a respectivului într-un spațiu în care se vorbește limba cu OUT.  Poate! Dar numai după mintea extrem de odihnită a jurnalicilor patriei, care n-au nici o legătură cu presa. Oricare telespectator român care a citit înscrisul a exclamat doar “Tîmpită exprimare!” și-a folosit urgent telecomanda. Că biata “moderatoare” e una dintr-un lung șir de asiduu dătătore din mîini și ăăăind la nesfîrșit (sau turuind ca moara stricată), n-are rost să insist. Cei care-si dau cu părerea pe-acolo oricînd despre orice (profesorul Știe-Tot era un jalnic personaj…) au, probabil, card ca la farmacie. La un anumit număr de opinii exprimate în necunoștință de cauză, li se acordă, drept bonus, chemarea și la meteo. Din oră-n oră! Pînă și unul dintre invitații… cu card (subiectul fiind cel din înscrisul de mai sus) și-a exprimat direct nelămurirea în privința invitării lui, că nu se pricepe neam la politică (el are treabă cu carnea). Da’ dacă tot a venit, a vorbit… a vorbit…     

P.S. la P.S.3 – Deunăzi, pe același post de așa-zisă televiziune, înscrisul de pe o burtieră făcea cunoscut faptul că “Din comisia de concurs, a fost și un director din M.E……….” (nu mai corectez,  că v-a zgîriat, deja, la ureche), iar niște imagini pe care scria CONSTANȚA erau însoțite de-un comentariu al crainicei care sporovăia despre înghesuiala săracilor români la inaugurarea unui supermagazin… gorjan. Nu cumva căruța… aia s-a răsturnat chiar la amintitul post tv. și noi nu ne-am dat seama pînă acum?

P.S.4 – Unul dintre posturile “externe” care induce ideea de profesionism pare a fi AXN. “Pare”  pentru că scîrțîie, deja, și am senzația că ne categorisește, cumva, pe la marginea planetei. Stau bine cu intuiția și-aș vrea să mă înșel… Om vedea! Mă interesează, în primul rînd, formatele de televiziune, pe care am posibilitatea să le evaluez profesional pe parcursul mai multor episoade. În egală măsură, apreciez serialele, care nu sînt alese la-ntîmplare (dar pentru second hand people), iar grila de programe pare a fi făcută de-un portar pensionar. Sînt extrem de avizat să vorbesc!!! Revenind la formate, există cîteva care mi-au atras atenția în mod deosebit. AMERICAN IDOL, cel mai vechi format de divertisment, își păstrează prospețimea de parc-a fost lansat ieri. Excelentă selecția concurenților, juriu profi și cu comentarii la obiect, excelente filmări și ambianță deosebită (publicul este prezent, dar nu isteric, precum cel mioritic, “dirijat” aiurea de niște amatori într-ale realizării de spectacole tv.).

Formatul pe care-l apreciez cel mai mult este THE AMAZING RACE, format  distins cu 12 premii Prime Time Emmy Awards, intre 2001 si 2011, un reality game show excepțional realizat și cu un potențial educativ enorm. Dincolo de bogația de imagini și informații esențiale despre diverse locuri de pe planetă (unde se întrec concurenții, în fascinanta lor cursă), formatul este o lecție de viată cum rar se poate întîlni într-un produs de televiziune (vezi aberația unora, dătători cu părerea, care susțin ca televiziunea – mai ales aia publică – trebuie să educe, dar ei înțeleg asta ca un fel de dat cu bîta-n ochi).

Într-un episod recent al seriei a XVII-a, am asistat la niste scene live între un fiu și tatal său (coechipieri) pe care cu greu le putea imagina un scenarist. Tatăl era la capătul puterilor, iar fiul a-nțeles că tatal său prețuiește mai mult decît toate cursele din lume. Pe lîngă neputința fizică (nu era bătrîn, dar era suferind), tatăl și-a exprimat regretul că e o povară în calea reușitei fiului, care-și îndeplinise partea de probă. Tatăl era hotărît să renunțe. Cu calm, cu vorbe simple (“fă așa cum poți, în ritmul tău, nu contează cît durează”, ”eu sînt cu tine și știu că vei termina proba”, “vom merge ÎMPREUNĂ mai departe, tată”) fiul a reușit, centimetru cu centimetru, să-si determine tatăl să termine proba, chiar dacă erau ultimii în cursă. Nu știu dacă realizatorii au fost impresionați de comportamentul celor doi sau, pur și simplu au respectat scenariul, dar, deși au fost ultimii, n-au fost eliminați, ci doar penalizați. Să vă mai spun ce era în sufletele lor în acel moment? Poate că cele 12 “Oscar”-uri de televiziune sînt un răspuns… 

One Response to POST-SCRIPTUM VII
  1. Pe meleagurile mele actuale, nu exista caini vagabonzi. Daca vezi unul, e ca un premiu’ la loto. Daca l-ai pierdut si vrei sa-l recuperezi, scoti $180, daca nu, adio!
    Apropo de prins gaini: cistigatorul de acum 2 ani al concursului America’s Got Talent a fost “prinzator de pui”, cam 60 de mii pe zi!!! A prins si premiul de um milion de dolari si un an contract la un Casino din Las Vegas!!!
    X Factor de anul acesta, din America, este fenomenal acum la votul publicului. Nu-ti poti imagina ce buni pot fi unii de 60, 59, 48 de ani sau altii de 13, 14, 21 sau 30 de ani.
    Stiu ca urmaresti toate astea, da’ prinzatorul de pui Kevin Skiner este … n-am cuvinte!


[top]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3