Caniculă la… ofertă!…

Caniculă la… ofertă!…

euro, care a sesizat de mult disproporţia între oxigenul şi hidrogenul din apă). E fierbinţeală mare şi, firesc, creierele concetăţenilor noştri se resimt. Ele se-ncing la limita superioară a spectrului vizibil – unii posesori cedează nervos şi, una-două, pun de-o bătaie. În familie, între clanuri, motivul nu contează, ci accesoriile care le cad sub mînă: săbii, pistoale, pietre şi alte “contondente”. Să mai muncească şi “gărzile” de la camerele de gardă, că prea stau la aer condiţionat…
Căldura pe care foarte mulţi români o căutau zadarnic, astă iarnă, prin termometre (cică acolo ar sta pitite gradele, după exprimarea căpuţelor de ghips din MEDIA) face demonstraţii ostentative de cîtva timp, cu sprijinul neprecupeţit al unor fronturi atmosferice de undeva, de pe la tropice. Şi se mai bagă şi Sahara-n seamă (precum politrucii noştri), alungînd spre noi tot felul de vînturi încinse care “fură” oxigenul din apa mării (numai ca să-l enerveze pe Severin Adrian, parlamentarul

 

 

Acelaşi tip de aer prelucrat inspiră şi aşa-zişii noştri politicieni care nu mai ştiu pe unde să scoată cămaşa,  sub copleşitoarea năvală a urmărilor minciunilor pe care le debitează de ani de zile, cu seninătatea cerului din Alpi. Era să zic că mint de-ngheaţă apele, dar zicala asta e uşor depăsită de cînd cu încălzirea globală. În ultima vreme, minciunile lor se prăvălesc peste noi cu forţa puhoaielor pe coastele despădurite cu sălbăticie de animalele bipede. Ba că se reduce numărul ministerelor, ba că se remaniază, ba că salariile bugetarilor vor reveni la “normal” la anu’ (şi la mulţi ani!), ba c-o să ne fie din ce în ce mai bine, deşi ne e din ce în ce mai rău…  

Mutrele cu care se debitează astfel de gugumănii pe-ncăpătoarele şi răbdatoarele ecrane tv. ale patriei, gugumănii la care stă şi mierla-n coadă, trezesc în receptor reacţii care trimit la comportamentul Miţei Baston, cu-a ei celebră stecluţă. Considerînd că şi minciuna e, în fond, o modalitate (uşor perversă) de agresare a spiritului (şi nu numai), cred, totuşi, că-i păcat să vă mînjiţi gîndul cu asemenea violenţe… acide. Şi, în nici un caz, nu vă răzbunaţi pe televizor –  daţi rate pe el şi v-aţi expus şi cartea de identitate în toată nuditatea ei!… Nu-i păcat de diagonală?!  Străduiţi-vă să gîndiţi pozitiv şi canicula va fi mai suportabilă. În fond, totu-i trecător: n-or veni ele gerurile alea cumplite, cînd aţi da orice să transpiraţi în casă măcar a mia parte din rîurile care vă inundă acum fiece pliu al pielii!… STOP JOC. Berea se bea rece şi acum şi atunci!

Zilele trecute, m-am bucurat să constat că gîndirea pozitivă îşi arată avantajele chiar şi-acolo unde te-aştepţi mai puţin. Eram în căutarea unor produse agricole mai rare decît virginitatea la ASE (ştiţi zisa cu bula care n-o sa cadă, evident, niciodată de pe cupola ASE-ului): nepreţuitele ROŞII din seminţe-de-altădată-fără-conservanţi-coloranţi-şi-paraben-mononucleofazic. Adică, roşii de salată, de-i mai bun sosu’ decît salata!… Nu salivaţi, că… n-am găsit. Tot umblînd eu pe lîngă tarabele din piaţa Domenii (un alt “muzeu” care întregeşte tradiţia Dorobanţi, Floreasca, Amzei…), îmi atrage atenţia o tarabă pe care se îmbulzeau tot felul de legume şi fructe superdolofane. Cică aşa “vrea” duduile care cumpără cu bucata: mare şi tare! Fiecare product avea preţul trecut pe cîte-un carton pe care, cu carioca roşie, era înscris şi cuvîntul magic OFERTĂ! Măi, să fie…

Preţurile nu erau diferite de ale co-pieţarilor din Domenii, dar tînărul producător agricol din faţa mea avea verbul la purtător şi-a fost suficient să mă opresc în dreptu-i ca să-nceapă un veritabil discurs de marketing. I-am lăudat capacitatea oratorică, iar el, cinstit si firesc, mi-a răspuns “Cumpăraţi doar dacă vreţi!”. Şi-am pus de nişte roşii a căror calitate era argumentată de cîteva sacrificate pe altarul marketingului. Dau să plătesc, cerînd lămuriri şi-n privinţa OFERTEI. Tînărul scoate de sub tarabă un carton pe care erau menţionate “datele produsului”, cu un adaos: “La ROŞII, oferim BONUS o legătură de mărar”. Hopa!

Imi pare foarte rău – se repede tînărul producător agricol, nu mai am mărar, dar vă dau cîţiva ardei iuţi. N-o să  regretaţi!”. Credeam că sînt la “camera ascunsa”… Şi omu’ îmi pune repede cîţiva ardei în pungă, dar “Pentru o sălăţică, e păcat să nu puneţi şi doi ardei graşi. Roşii! Dau gust.” Şi-i aruncă-n pungă. “Ăsta-i tot un bonus. Pentru c-aţi fost simpatic!”.

N-apuc sa mă dezmeticesc, că, de sub tarabă, mai scoate cîteva cartoane cu înscrisuri: “Nu le pun la vedere pe toate, că se şochează lumea. Uitaţi-vă la ăsta: OFERTĂ!!. ARDEI IUTE 4 buc./1 leu BONUS: Pentru doamne respectabile si fără resentimente, 2 buc. GRATIS”. “Vreţi să vă mai citesc?” mă întreabă tînărul cu gura pînă la urechi şi mîna plină de cartoane. “Mulţumesc, mă grăbesc, dar e cel mai bun marketing pe care l-am văzut în domeniu. Dă-i ‘nainte, că poţi!”.

Nişte vecini de tarabă, care păzeau nişte pepeni (deşi nu păreau deloc stăpîniţi de frică) mi-au tăiat calea zîmbind: „Luaţi şi de la noi produse bune, chiar dacă nu sîntem buni de gură ca el…”. În timp ce mă îndepărtam, mă gîndeam că, dacă tot îi trebuie chelului (atenţie, fără nici o aluzie, aşa-i vorba) brand de ţară, de ce n-ar exista şi-un brand de piaţă? Al pieţei Domenii, de-o pildă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3