POST-SCRIPTUM X

POST SCRIPTUM  X

 

Deși de-o amploare “nemaiîntîmplată” (după unele minți mai subțirele și uituce), iarna și-a văzut de ciclul ei, adică și-a luat zăpada, a lăsat mizeria și… mai revine peste vreo 8-9 luni. Calendaristic. Tot… calendaristic, acum e… primăvara, la rînd. Fără efuziuni poetice,  care m-ar împinge la enunțuri de tipul “o nouă primăvară pe vechile dureri” (asta a spus-o… Cicero?…. sau… Toma Alimoș?!?… Oricum, unu’ din “epoca școlii elementare”), mă văd silit să punctez cîteva “chestii” care ne deturnează de la pozitivitatea temperaturilor “din termometre” și a ținutelor din ce în ce mai sumare ale adolescentelor rătăcind visătoare pe potecile orașului.

P.S. 1 Problema cîinilor vagabonzi am discutat-o de mai multe ori în acest spațiu  (cel mai amplu în “Nici un latră nu mă cîine”). O întîmplare tragică mă obligă să revin. Un copil de 6 ani a fost sfîșiat  de-o haită de cîini, într-o comună din Moldova. Copilul nu mai poate fi înviat, dar primarul poate fi închis pe viață, într-o cușcă pe care s-o împartă cu-n cîine. Printr-o judecată ca la Curtea Marțială. Acest imbecil a motivat lipsa lui de atitudine (haita avea la activ și alte atentate, atenție!) prin ridicări din umeri (“Ce să facem? Să construim un adăpost pentru cîini, n-avem bani…“).

NU, cîinii vagabonzi se eutanasiază, primarule! Între viața unui om și cea a unui cîine, NICIODATĂ cîinele nu va avea prioritate! Dar, între a construi un adăpost pentru cretini și unul pentru cîini, aș opta întotdeauna pentru cîini! Cu oarece timp în urmă, fostul aviator Iovan era, din nou, în atentia jurnalicilor, pentru că îndrăznise să tragă cu arma într-un cîine vagabond, care n-avea ce căuta într-un spațiu PROPRIETATE PARTICULARĂ (prezența lui era întreținută de-o așa-zisă “iubitoare de animale” din vecinătate).

Evident, stupizii jurnalici, cu I.Q.-ul  cît al planctonului, n-au ratat ocazia să reiteze (total aiurea și fără legatură cu… primăria) că omu’ mai… manevrase arma, cu ani în urmă, cînd un derbedeu îi sărise gardul și-i încălcase PROPRIETATEA (în loc să-l trateze c-o cafea și-o baie caldă la picioare). NU sînt avocatul cetățeanului Iovan, dar imbecilitatea lucrătorilor din presa românească a depășit de mult de limitele suportabilității. N-am întîlnit încă o luare de poziție FERMĂ din partea presei, prin care să fie condamnată tărăgănarea de care politrucii din RO a luării unei decizii DEFINITIVE (în spirit european și internațional), privind cîinii vagabonzi (în prezent, se pare că numărul pisicilor fără stăpîn, oblăduite pe lîngă blocuri, de tot felul de tăntici complexate,  e peste cel al cîinilor de pripas). Mult mai mare audiență au, în continuare, toți lătrătorii diverselor ONG-uri de așa-zisă “apărare” a animalelor.  Bietele animale au dreptul la o apărare REALĂ, din  partea unor organizații REAL dedicate unui asemenea scop. Există, în țările ADEVĂRATE, asemenea organizații pe care stupizii românași le mimează penibil.

P.S. 2 – Exersarea, cu obstinație, a principiului “picăturii chinezești” de către “comunitatea politică” maghiară a început să devină obositoare. Se transformă într-o boală căreia i-ar trebui, cît mai curînd, un leac. Presa RO a mai avut ceva de mestecat, în debutul căldicel al acestei primăveri, cînd politrucii udemeriști au găsit de cuviință  că învațămîntul superior medical din Tîrgu Mureș ar trebui “etnicizat”, prin înființarea unei facultăți… dedicate. Că așa li s-a sculat lor. Și nu oricum. Ci boicotînd ședințele parlamentului, cu ordin de la “conducere”, pînă li se cîntă-n doagă. Indiferent de părerea cadrelor didactice locale (chiar de etnie maghiară) și a studenților.

Românii intervievați considerau că-i o tîmpenie de-a dreptul, dar unii studenți etnici maghiari erau mai… nuanțați. Adică, vezi Doamne, chimia și biochimia nu le înțeleg explicate de profesorii români, pentru că H2O se pronunță, probabil, altfel, în maghiară. Pare de ne-nțeles de ce atît politrucii cu pricina (cel-mai-sus-pus considera problema ca fiind “esențială”), cît și studenții… nuanțatori se fac că nu pricep o chestie elementară: limba oficială a unei țări TREBUIE cunoscută perfect (vorbit + scris + citit) de toți locuitorii țării.

Prin urmare, respectivii studenți, cetățeni ROMÂNI fiind, ar trebui să-nțeleagă perfect tot ce li se predă de către profesorii români. În plus, consultul și tratamentul bolnavilor, în cabinete medicale, de către respectivii viitori medici, se face pe criterii etnice?!?!?! Această stupidă și obositoare idee a autonomiei etnice, susținută cu încăpățînare de ani și ani de zile, induce o la fel de stupidă componentă ideatică: bantustanizarea românilor de etnie maghiară – efect nedorit, în fond, de nici unul dintre locuitorii spațiului intracarpatic. E o marotă politică care bîntuie mințile înfierbîntate de extremism ale diverșilor “aleși”, în respectiva uniune. Cel mai grav e că interesele adunăturii politice din parlamentul României depind de asemenea emanții extremiste. Și, în virtutea lor, a intereselor, plopu’ face portocale și găina naște pui vii.

P.S. 3 – În secolul 21, pare cel putin anacronică informația pe care am citit-o mai deunăzi. Într-un liceu bucureștean de prestigiu (în Capitală, era al 3-lea, ca rang, pe vremea cînd se făcea scoală în RO), directoarea a anuntat, într-o frază  “agațată” la “avizier”, că doi elevi nu mai intră-n școală dacă nu se tund. Pentru înțelegerea a ceea ce urmează să spun, se impun cîteva precizări. În acest spațiu, am luat apărarea unor elevi care fuseseră nedreptățiți de niște “cadre” certate cu logica, bunul simț și disciplina școlară.

Prin urmare, mă situez de partea adevărului, a acelui adevăr generat de ce-am scris mai sus: logică, bun simț, disciplină școlară (ordinea e aleatorie). Prin urmare, directoarea liceului a căzut în eroare atunci și-a expus punctul de vedere și decizia pe-un… avizier, în loc să discute față-n față cu impricinații.  S-a stîrnit oarece zarvă: “este inadmisibilă o asemenea încălcare grosolană a democrației și libertății personale” flatulau nevolnicii comentatori pe marginea articolului unui și mai nevolnic jurnalic, lipsit complet de deontologie profesională. Cum adică… “să se tundă”?!

Directoarea era declarată de niște micuți mononeuronali, cu discurs dezarticulat, ca fiind o “comunistoidă”.  Nu vă chinuiți să pronunțați – ei nu știu nici măcar ce inseamnă, da’ sună cooool! Zarva stirnită de cei doi elevi a scos la iveală că, de fapt, ei nu dădeau pe la școală cu zilele, adică erau cam derbedei. În plus, podoaba capilară le cobora generos dincolo de umeri. Foarte bine. Lungimea părului nu-i proporțională cu scurtimea minții și dorința nedeclarată a unei posibile schimbari de sex e strict personală. Problema esențială e cu totul alta. Furați de manipularea care bîntuie societatea RO de mulți ani, cei doi puberi teribiliști au scăpat din vedere că democrația nu se măsoara în lungimea părului, ci înseamnă înțelegerea și  asumarea unor REGULI sociale. Liceul e o instituție cu statutul și regulile ei, pe care cei care-l frecventează au OBLIGAȚIA să le respecte. Inutil să fac acum demonstrații cu nume sonore de licee din Europa sau de peste ocean, în care asemenea regulamente sînt mai dure ca însăși Constituția, dar sînt respectate. Pentru că așa s-a clădit și respectul acelor școli. Dacă școala impune o anumită ținută vestimentară sau capilară, e dreptul ei. Te supui sau renunți. Sînt prevederi de regulament, nu pedepse.

Aici, totul e o bășcălie și, în consecință, hotărîrile firești ale conducerii unei școli, în virtutea unui regulament cunoscut de toată lumea, sînt luate în derîdere (inclusiv de părinți, atenție!).  Și mai grav e cînd presa se raliază unor asemenea derapaje pubertare. Poate că tot niște puberi se exersează jurnalistic și pe-acolo, visînd la “e democrație, fac ce vrea mușchiu’ meu”. În cazul de față, se pare că directoarea ajunsese la capătul răbdării cu cei doi teribiliști, iar chestia cu tunsu’ avea caracter punitiv. Regulamentară e frecventarea constantă a cursurilor. În final, s-a lăsat, pare-se, cu niște exmatriculări. Parcurgerea nefirească a traseului democratic de către ambele “tabere” le situează, în egală masură, în culpă. Cred că sistemul de învățămînt din RO este defect, în continuare, plin de ifose și aspirații fără acoperire, chiar dacă proba dură a bacalaureatului 2011 a marcat un pas înainte pe drumul ieșirii din mlaștină. 

În aceeasi zonă educațională, aș situa și informația privind accidentul tragic produs în Tîrgoviște mai deunăzi: un adolescent, conducînd fără permis o motocicletă, a fost spulberat cînd a intrat, în depășire neasigurată, pe contrasens. Poate că pedeapsa e în contul părinților – doar Dumnezeu știe – ei sînt culpabili și în fața justiției pămîntene și nu voi tăia acum firu’-n patru. O întrebare clară rămîne: ce căuta adolescentul pe motocicletă, fără permis de conducere, pe un drum public? Răspunsul cade tot în sarcina societătii care, în stilu-i bășcălios și prin aleșii-cui-i-a-ales, flatulează tot felul de inițiative: minorii ar putea conduce vehicule, pe drumurile publice, fără să aibă permis, dar avînd alături o persoană majoră, posesoare de permis de conducere. C-așa ar fi prin… unele țări… Păi, de ce trebuie mereu să-i maimuțărim pe alții (mai ales în tîmpenii) si-apoi, să fie la ei acolo, că p-aici abia prididesc dricurile s-adune morții de pe șosele, din cauza iresponsabilității unora. Cu permis de conducere.      

One Response to POST-SCRIPTUM X
  1. E o scoala particulara in Innsbruck, una intre mai multe, care are ceva legatura cu religia catolica, dar nu din cale-afara. E scoala cotata cel mai bine. Am intrebat: datorita elevilor, dau test? Nu, datorita profesorilor si programei. Pai, directoarea aia din Bucuresti trebuia sa scrie la avizier: “conform regulamentului… voi nu mai intrati latosi in scoala” – Gata!
    Aici, e exagerat cu ciinii… Sus, pe munte, umbla omul cu javra in lesa… Pai, la ce sa-l mai cresti… ca daca n-au nici garduri la case, rezulta ca animalul ala nu e liber niciodata… si pe munte de unde militie? Dar ei respecta legea…


[top]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3