Corul HARISMA – Iubi-Te-voi Doamne…

IUBI-TE-VOI DOAMNE… (PSALMUL 17)

Iubi-Te-voi Doamne, virtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,
Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dînsul,
Apărătorul meu şi puterea mîntuirii mele şi sprijinitorul meu.
Lăudînd voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.
Cuprinsu-m-au durerile morţii şi rîurile fărădelegii m-au tulburat.
Durerile iadului m-au înconjurat; întîmpinatu-m-au laţurile morţii.
Şi cînd mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.
Auzit-a din locaşul Lui cel sfînt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pămîntul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mîniat pe ele Dumnezeu.
Întru mînia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El.
Şi a plecat cerurile şi S-a coborît şi negură era sub picioarele Lui.
Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vîntului.
Şi şi-a pus întunericul acoperămînt, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.
Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său.
Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.
Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii,
De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mîniei Tale.
Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decît mine.
Întîmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea
Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mîinilor mele îmi va răsplăti mie,
Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
Că toate judecăţile Lui sînt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
Şi voi fi fără prihană cu Dînsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea.
Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mîinilor mele înaintea ochilor Lui.
Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mîntui, şi ochii mîndrilor îi vei smeri.
Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.
Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?
Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea.
Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune.
Cel ce întăreşti mîinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele.
Şi mi-ai dat mie scutul mîntuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit.
Şi certarea Ta m-a îndreptat pînă în sfîrşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa.
Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele.
Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dînşii şi nu mă voi întoarce pînă ce se vor sfîrşi.
Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.
Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea.
Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.
Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mîntuieşte; şi nu i-a auzit pe ei.
Şi-i voi sfărîîma pe ei ca praful în faţa vîntului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei.
Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.
Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrînit şi au şchiopătat din cărările lor.
Viu este Domnul şi binecuvîntat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mîntuirii mele.
Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbînda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii cei furioşi,
De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă.
Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cînta.
Cel ce măreşti mîntuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui pînă-n veac.

 



%d bloggers like this: