POST-SCRIPTUM IX

POST SCRIPTUM  IX

 

 Chestii “proaspete”, dar, din păcate, urmări ale unor năravuri… vechi.   

 

P.S. 1 – Nici nu s-au stins bine ecourile salvărilor și ale pompierilor care-au bîntuit pe străzi încă de la primele ore ale noului an, că am avut, deja, prima surpriză. Apropo de salvări și echipaje de “descarcerare”: ele circulă cu toate sirenele în plin, chiar dacă noaptea bulevardele sînt mai goale decît contul la BCR al ultimului boschetar. Așa o fi legea, dar aceeași lege zice că poluarea fonică în orasele și satele RO nu trebuie, atenție!, NU TREBUIE să depășească o limită. Asta dintr-o firească grijă față de OM. Iar pe la… O.M.S. chestia asta e reglementată la nivel mondial. Or, sus-numitele sirene reușesc să mă trezească de cîteva ori pe noapte, respectînd articolul LOR de lege.

Pîna cînd cineva (CEL DE SUS e singura speranță) pune oarece ordine prin toate articolele și legile care-mpînzesc teritoriul RO, să revin la surpriza anunțată. Așadar, la ore dintre cele mai neașteptate, auzeai, chiar și din fundul apartamentului sau al casei, celebrele îndemnuri la comerț stradal: “Fiare vechi cumpaaaar!… Fiare vechi!… Fiare vechi cumpaaaar!...”. 2012 a adus cu sine o schimbare radicală de… epocă. Gata cu epoca fierului! Și vechi pe deasupra! Acum se strigă din toți rărunchii, de aceleași persoane nativ bronzate excesiv: “Aur cumpaaaar!… Argint cumpaaaaar!…

P.S. 2 – Printre primele… “știri” ale anului (peste tot în lume ele sînt “fapte diverse”) trîmbițate de teletabloidele naționale și multinaționale din RO se înghesuie cele care sporovăiesc despre mașini de mare putere și faimă internațională care și-au aflat sfirșitul ba într-un cap de pod, ba făcînd cunoștință frontal cu un TIR, ba sărind “la balustradă”… Șoferii respectivelor “scule” auto sînt tot felul de tinerei (toți sub 25 de ani) care nu pun mare preț pe viața lor – problema lor -, dar sînt un pericol public pentru societate. Unora, EL le încheie socotelile pe Pămînt, urmînd să primeasca alte însărcinari. Alții, scăpați “doar c-o zgîrietură”, au de dat socoteală pentru nenorocirile produse în multe familii de valorificarea stupidă a excesului de adrenalină (cam multe – și nejustificat –  sînt puse pe seama ei, în ultima vreme!).

Legea e mai mult decît blîndă cu asemenea sinistre specimene, iar noile reglementări în domeniu nu anulează “orbu’ găinilor”, boala cronică de care suferă milițienii români. Ei nu văd sau nu vor să vadă situațiile în care asemenea indivizi (vîrsta și sexul nu mai sînt relevante), monumente de nesimțire, încalcă reguli de circulație și de bun simț în fiece secundă, pe drumurile publice: depășiri haotice, manevre imbecile, jocuri cinice pe trecerile de pietoni (“trec eu sau treci tu, ia, care-i mai iute?”), parcări aberante (“așa vrea ovaru’ meu, în mijlocu’ străzii, e bine?”).  NU, NU-I BINE!

P.S. 3 –  M-am plictisit să tot vorbesc despre halul incalificabil în care e tratată limba națională pe toate canalele media. E o situație care, prin cronicizare, dispare, poate, din agenda priorităților celor care ar trebui să-i poarte de grijă. Iertată fie-mi comparația, dar gîndul mă duce la cei cu boli cronice și modul de răspuns la nevoile lor din partea “organelor” abilitate. Dispar drepturi, medicamente și…, în general, se așteaptă dispariția mai rapidă a celor în cauză. Sinistră gîndire și pespectivă.

Poate că unii, prinși în vîltoarea “globalizării”, gîndesc (dacă asta se poate numi gîndire) că, în curînd, toată planeta va vorbi o singură limbă care, în nici un caz, nu-i limba română. Pe cît de ireală, pe-atît de stupidă perspectivă. Dar poate fi explicația pentru avalanșa de violuri la care limba română e supusă în media din RO.  Chiar în prima zi a anului, o duduie gîngurea pe un teleecran că “X si-a dat seama în al DOUĂsprezecelea ceas”. Cine să-i mai explice stupidei cum stă treaba cu “ora” (feminin) și “ceas” (neutru) și cum se face ceea ce se cheamă în gramatică ACORD? Școala primară e vagă, foarte vagă pentru mulți, foarte mulți dintre televorbitorii, cu ecuson sau nu, pe teleecranele românești. Întrucît v-am mărturisit că sînt un telespectator fidel al canalelor Discovery, am ne-plăcerea să constat, uneori, că programele sînt traduse printr-un robot Google sau de persoane ne-vorbitoare curent de limba română.

E o posibilă explicație pentru frecventele construcții ligvistice nefirești în limba română sau imbecil calchiate după limba engleză. Vă scutesc de exemple care, oricum, nu-mi fac nici o plăcere. De asemenea, consider că cineva trebuie să găsească o soluție și pentru spulberarea “monopolului” pe care rețelele de cablu/satelit l-au instaurat în București, de ani buni. Inutil vrei sa te abonezi la o altă societate de profil, atîta vreme cît cartierul e monopolul altei societăți. În virtutea acestei stupide situații, esti obligat ca, în București, la o anumită societate de cablu, să înghiți mai multe posturi în limba maghiară decît ar fi, poate, în Harghita/Covasna. Inclusiv reclamele, pe unele canale Discovery, sînt în limba maghiară. Sînt posturi teritoriale total insignifiante pentru bucureșteni, în pachetul de programe, dar lipsesc multe posturi de prestigiu europene. Am și posibile explicații, dar încă mă abțin. Am mai vorbit de chestia asta, dar urechile cui trebuie s-auda par să fie înfundate. GRAV!         

P.S. 4 – În situația în care ar fi trebuit să aleg între a da prioritate unui taximetrist sau unui alt șofer, am considerat că taximetristul merita prima opțiune: e modul în care el îsi cîștigă pîinea – cu cît își face treaba mai repede și mai bine, îi merge mai bine. N-am considerat niciodată că-i o meserie de invidiat. Da, numai că, trăind în RO, trebuie să-ți adaptezi modul de gîndire și acțiune după… conlocuitori.

De multă vreme, taximetriștii nu mai sînt ce-au fost, transformîndu-se, în general vorbind, într-o categorie care calcă tot mai des în străchini. Cînd le este atinsă “farfuria”, devin violenți și adoptă spiritul de turmă. Vezi episodul recent cu Aeroportul Otopeni (unde aveau dreptate, dar cine să pună piciorul în prag?), dar și alte episoade în care (cu dreptate sau nu) se adună la fața locului mai repede ca “Descarcerarea”. Problema este că ei s-au înmulțit peste măsură (ceea ce nu-i rău) dar, în lipsa unor reglementări FERME, ei au pus stăpînire pe fiece bucățică de spațiu din oraș. Nu mai conteaza că-i trotuar, trecere de pietoni, spațiu verde, stație autobuze RATB, spațiu interzis parcarii și staționării. Ei se-așează ca ploșnițele și nu-i poate muta nimeni și nimic, în foarte multe cazuri îngreunînd grav circulația (vezi intrarea pe bdul. Aerogării, Băneasa sau capetele str. Ștefan Burileanu). Milițienii noștri (comunitari sau ne) trec impasibili, gîndind (total greșit) că nu-i treaba lor. Fără insinuări, dar e ciudat că, în cazul unei atenționări, șoferii cu “pătrățele” dispar 5 minute și reapar temeinic pe același amplasament. Sîntem o nație ludică, nu?

Cînd sînt în trafic, “pătrățeii” consideră că li se cuvine orice, deci încalcă reguli peste reguli că, deh, clientul dă banii. Nu conteaza că clientul rostește, cu inocență sau prostie, “Oprește aici”, iar “aici” înseamnă deseori în mijlocul drumului sau într-un loc total interzis pentru așa ceva. Taximetristul ignoră totul (inclusiv fraierii care fac spume la gură, în spatele lui) pînă ce clientul – de cele mai multe ori o mutantă blondă sau o altă arătare stupidă – coboară tacticos, iar el își numără încă o data “încasarea”. Cît despre locurile lor de staționare, cîndva erau strict marcate (stații taxiuri). Primăria Capitalei o fi știind de chestia asta sau are alte… priorități? Trotuarele rulante cu viteze variabile și tarife diferențiate ar fi o soluție excelentă. Așa-i, domnule primar? 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3