DUPĂ 20 DE ANI

DUPĂ 20 DE ANI

 

Acest film este povestea neromanțată a celui mai mare eveniment muzical din România anului 1992. Istoria a-nceput c-o idee care, încet-încet, a crescut precum voinicul tradițional. Realizatoarea Ileana Pop și regizorul Radu Anagnoste (vechi “luptători” în “echipa Tudor Vornicu”) au venit la directorul de programe al TVR și i-au propus relansarea “Cerbului de Aur”, primul festival internațional de muzică ușoară organizat și difuzat în România, în 1968, prin efortul excepționalului om de televiziune TUDOR VORNICU și al echipei sale de super-profesioniști. După lansare, festivalul a trăit doar 4 ani.

N-a fost nevoie de vorbe multe – pe-atunci, entuziasmul era în exces și motivat – pentru ca ideea să devină faptă. S-a declanșat imediat cronometrul evenimentului CERBUL DE AUR – Brașov, România, ediția a 5-a. Nucleul echipei s-a constituit cît ai clipi: Mariana ȘOITU și Doru DUMITRESCU – realizatori, Doina ANASTASIU – regia artistică tv., Teodora (Boby) DINULESCU si Georgeta NISTOR – scenografia, Alioșa STROIAN – director de imagine. “Comandamentul” Festivalului, instalat la hotelul ARO, părea, uneori, neîncăpător pentru echipa “extinsă” a evenimentului – redactori, reporteri, operatori, sunetiști, coordonatori, specialiști în “marketing”, comunicare, relații cu presa, sponsori. Nu era puzderia de titulaturi și funcții care-ți strepezesc inutil limba și auzul pe diversele canale media contemporane, dar fiecare ȘTIA cee ce TREBUIA să facă.  Și fiecare FĂCEA ceea ce TREBUIA să facă!

Despre cum a fost, aflați din secvențele selectate mai jos. La reușita filmului, chiar dacă-i veți vedea și pe generic (cu condiția s-ajungeți pîn-acolo 😉 ), și-au lasat puțin și din sufletul lor Constantin MARCIUC  (montaj) și Mihai POCORSCHI (muzică originală). Acest film a rămas un unicat (ca multe altele pe care le-am realizat în TVR), chiar dacă ediția a 5-aCerbul de Aur” – Brasov, România a fost urmată de-a 6-a, a 7-a și încă vreo cîteva, pe-un drum plin de hîrtoape financiare, decizionale și amatorisme. Un alt “film al festivalului” n-a mai existat (chiar dacă unii pretind c-ar mai fi și-ar păți niște… meichingofuri, prin niște ani, p-acolo… Nu-și aduce nimeni aminte de ele!). Mulți dintre cei care-au crezut în puterea echipei de-atunci mai cred și azi. Ca oricare profesionist! Dar spiritul de ECHIPĂ e, deja, un fel de stafie care bîntuie, de mult, sinistrele spații goale din “Dorobanților”…

Va mai exista vreodată CERBUL DE AUR?… Profesioniștii de televiziune au început să fie la fel de numeroși precum părul pe găină… Ce-au făcut ei rămîne de neșters în memoria oamenilor, întrucît arhivele sînt la cheremul hoardelor de amatoricei. Cînd oamenii vor dispărea, speranța rămîne în lumina stelelor care, și ele, sînt muritoare, dar cu muuuuuuuuult mai tîrziu decît pădukii politruci mioritici…

P.S. Filmul a fost difuzat, în premieră națională, pe postul TV Transilvania – Brașov, în noiembrie 1992.

 

 


 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

UA-23386192-3
%d bloggers like this: