DUPĂ 20 DE ANI

DUPĂ 20 DE ANI

 

Acest film este povestea neromanțată a celui mai mare eveniment muzical din România anului 1992. Istoria a-nceput c-o idee care, încet-încet, a crescut precum voinicul tradițional. Realizatoarea Ileana Pop și regizorul Radu Anagnoste (vechi “luptători” în “echipa Tudor Vornicu”) au venit la directorul de programe al TVR și i-au propus relansarea “Cerbului de Aur”, primul festival internațional de muzică ușoară organizat și difuzat în România, în 1968, prin efortul excepționalului om de televiziune TUDOR VORNICU și al echipei sale de super-profesioniști. După lansare, festivalul a trăit doar 4 ani.

N-a fost nevoie de vorbe multe – pe-atunci, entuziasmul era în exces și motivat – pentru ca ideea să devină faptă. S-a declanșat imediat cronometrul evenimentului CERBUL DE AUR – Brașov, România, ediția a 5-a. Nucleul echipei s-a constituit cît ai clipi: Mariana ȘOITU și Doru DUMITRESCU – realizatori, Doina ANASTASIU – regia artistică tv., Teodora (Boby) DINULESCU si Georgeta NISTOR – scenografia, Alioșa STROIAN – director de imagine. “Comandamentul” Festivalului, instalat la hotelul ARO, părea, uneori, neîncăpător pentru echipa “extinsă” a evenimentului – redactori, reporteri, operatori, sunetiști, coordonatori, specialiști în “marketing”, comunicare, relații cu presa, sponsori. Nu era puzderia de titulaturi și funcții care-ți strepezesc inutil limba și auzul pe diversele canale media contemporane, dar fiecare ȘTIA cee ce TREBUIA să facă.  Și fiecare FĂCEA ceea ce TREBUIA să facă!

Despre cum a fost, aflați din secvențele selectate mai jos. La reușita filmului, chiar dacă-i veți vedea și pe generic (cu condiția s-ajungeți pîn-acolo 😉 ), și-au lasat puțin și din sufletul lor Constantin MARCIUC  (montaj) și Mihai POCORSCHI (muzică originală). Acest film a rămas un unicat (ca multe altele pe care le-am realizat în TVR), chiar dacă ediția a 5-aCerbul de Aur” – Brasov, România a fost urmată de-a 6-a, a 7-a și încă vreo cîteva, pe-un drum plin de hîrtoape financiare, decizionale și amatorisme. Un alt “film al festivalului” n-a mai existat (chiar dacă unii pretind c-ar mai fi și-ar păți niște… meichingofuri, prin niște ani, p-acolo… Nu-și aduce nimeni aminte de ele!). Mulți dintre cei care-au crezut în puterea echipei de-atunci mai cred și azi. Ca oricare profesionist! Dar spiritul de ECHIPĂ e, deja, un fel de stafie care bîntuie, de mult, sinistrele spații goale din “Dorobanților”…

Va mai exista vreodată CERBUL DE AUR?… Profesioniștii de televiziune au început să fie la fel de numeroși precum părul pe găină… Ce-au făcut ei rămîne de neșters în memoria oamenilor, întrucît arhivele sînt la cheremul hoardelor de amatoricei. Cînd oamenii vor dispărea, speranța rămîne în lumina stelelor care, și ele, sînt muritoare, dar cu muuuuuuuuult mai tîrziu decît pădukii politruci mioritici…

P.S. Filmul a fost difuzat, în premieră națională, pe postul TV Transilvania – Brașov, în noiembrie 1992.

 

 


 

 

2 Responses to DUPĂ 20 DE ANI
  1. Un film minunat care invita spectatorul sa fie martor la renasterea festivalului “Cerbul de Aur“, renascut ca pasarea Phoenix din cenusa amintirilor legate de editiile desfasurate cu 20 de ani in urma. Un film care a fixat cu acuitate pe pelicula fericita simbioza intre profesionalism de inalta clasa, cuplat cu entuziasm, daruire si dorinta de-a crea ceva nou, as spune chiar inedit la acea vreme. Retin c-am declarat pe atunci ca Cerbul de Aur a transformat Brasov, pentru cateva zile, in capitala mondiala a muzicii. La Cannes, cu ocazia MIDEM 1993, faima Cerbului de Aur se raspandise, deja. Vizionandu-l dupa multi ani din nou, am retrait emotia pozitiva energizanta care m-a insotit in fiecare clipa, in timpul pregatirilor, la repetitii si pe scena. Reusita si ecoul international pozitiv pe care l-a avut acest revival, respectiv editia 1992, au fost rezultatul unui impecabil “teamwork”, atunci cand acest termen nu ajunsese sa se uzeze. Fiecare dintre noi a stiut exact ce trebuie sa faca, incat indicatii si explicatii redundante nu poluau buna desfasurare. Aceasta editie a adus un aer proaspat si indraznet in peisajul muzical din Romania. Si TVR, cu toti cei implicati activ, a contribuit substantial la aceasta schimbare de paradigma. Din cele multe festivaluri internationale la care am activat in calitate de interpret, showman, prezentator sau membru al juriului, ii pastrez Cerbului de Aur locul de frunte. A fost si va ramane festivalul meu de suflet.

    • Absolut tulburătoare gîndurile tale, după vizionarea filmului DUPA 20 DE ANI, filmul festivalului internațional “CERBUL DE AUR”, reluat, în 1992, după 20 de ani de la prima lui manifestare. Ceea ce este uluitor e că de la relansare au mai trecut… 30 de ani!!! Impresiile tale sînt atît de proaspete de parcă s-ar fi întîmplat… anul trecut. Ceea ce i-a conferit acelui eveniment aceeași prospețime chiar și după 30 de ani este – și te citez cu mare plăcere: “fericita simbioză între profesionalism de înaltă clasă, cuplat cu entuziasm, dăruire și dorința de-a crea ceva nou, aș spune chiar inedit, la acea vreme”. PROFESIONISMUL celor implicați la acea primă ediție a generat ceea ce nu s-a mai întîmplat în edițiile care-au urmat: “CERBUL DE AUR a transformat Brașov, pentru cîteva zile, în capitala mondială a muzicii”. Filmul pe care l-ai văzut, unicul de acest gen – mai mult decît un making of, în ciuda altor încercări penibile, în ultimul deceniu al mileniului trecut, rămîne o dovadă elocventă a participării cu SUFLETUL, din partea tuturor celor implicați. Concurenții străini, oaspeții, juriul internațional, toți s-au “prins” de acest adevăr și, la rîndul lor, s-au străduit să aibă o prestație de excepție. Și-au reușit!!! Păcat că “specia” PROFESIONIȘTILOR e de mult pe cale de dispariție, în spațiul mioritic. “Această ediție a adus un aer proaspăt și îndrăzneț în peisajul muzical din România. Și TVR, cu toți cei implicați activ, a contribuit substanțial la această schimbare de paradigmă” – spui tu, pe bună dreptate, adăugînd un element decisiv în reușita oricărui concept de TELEVIZIUNE, indiferent de timp și teritoriu: ECHIPA!!!! REUȘITA PERFECTĂ a fost “rezultatul unui impecabil “teamwork”, atunci cînd acest termen nu ajunsese să se uzeze. Fiecare dintre noi a știut exact ce trebuie să facă, încît indicații și explicații redundante nu poluau buna desfășurare”. Mărturisesc, cu enormă tristețe, că spiritul de ECHIPĂ lipsește cu desăvîrșire în contemporaneitate, începînd cu cel mai înalt nivel, dar copleșitor în lumea TELEVIZIUNII.


[top]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3