Un pistol pentru liniștea noastră

Un pistol pentru liniștea noastră

 

Ziua de 22 iunie 2011 a fost mai importantă, aproape, ca Ziua Națională, pentru media din RO. Ei, nu chiar pentru toată media, v-ați prins! Mai ales pentru tocătorii zilnic de fapt divers pe care, pompos, ei îl numesc “știre”. Sanchi prost! De fapt, să punem la locul lor niște detalii: un membru al CNA a fost chemat pentru audieri la comisiile reunite de cultură-media ale Parlamentului, întrucît era învinuit de oarece incompatibilități și dosare penale grele. Nu-i primul și nici ultimul. Individul s-a prezentat și, odată așezat la masă, a scos din geantă… un pistol.

Hopa! Faptul devine, deja, o știre pentru CNN. Numai că nici un moment nu trebuie să uitați că vă aflați, trăiți și respirați în Țara Bășcăliei. Circarul penal, pe numele lui Duțu, a ținut să sublinieze, prin gestul lui, că, prin anii ’80, a mai fost acuzat… greșit, motivul de-atunci fiind folosire ilegală de armă (care era de plastic), într-un super-șou de revistă. Cine-i Duțu?! Un fost dansator care se laudă cu… San Remo Șou și alte bîzdîgănii șoistice prin Bucuresti-ul postdecembrist. Cum a ajuns un asemenea individ în CNA?! Bună întrebare, deși nu-i singurul care poate stîrni ridicări de sprîncene, apropo de-acest organism de supraveghere a sanității media din RO. Ca toți cei atinși în zona penală, și el susține că a fost “lucrat” politic în interiorul locului de muncă. Și cînd a venit vremea să dea cu explicații, i-a flatulat mintea ideea cu pistolu’.

El a susținut că arma era de jucărie (și chiar așa era), dar modalitatea de atragere a atenției ține de circărie și psihiatrie. În comisia sus-numită, s-a stîrnit panica – palavramentarul zis și “Mîinile sus!” și-a dat seama, într-un tîrziu (cînd circarul i-a pus “pistolul” sub ochi), că gadget-ul era total inofensiv. Restul nu mai contează. Atmosfera și reacțiile sînt tipic mioritice și nu merită amploare. Merită comentat modul în care jurnalicii prezenți la fața locului au mestecat momeala. Săracii, erau cît pe ce să-si dea duhul de-atîta prostie. Un reporter extrem de curios în întrebările-i stupide refuza, cu obstinație, să pună mîna pe pistol, ca să se convingă că-i de plastic. Degeaba i-a lansat circarul cîteva invitații, el NU și NU! El se ținea strașnic de microfon (după propria-i mărturisire). Au urmat cîteva interviuri “la cald”.

În primul rînd, o tînără doamnă care va rămîne veșnic în istoria media prin celebra-i nedumerire publică: “HDtv nu-i Televiziunea Hunedoara?!”. Turcan R. e numele ei din buletin… Cu un surîs șăgalnic, ea a destins atmosfera povestind “reportericește” cum a rămas comisia mască în fața pistolarului cu trecut penal. Cu fermitate, l-a invitat afară (manifestîndu-și plenar calitatea de șefă) și… istoria a mai scris o pagină! Postul tv mioritic care transformă și căderea firului de praf într-o știre i-reală a intrat, pur si simplu, în stare de orgasm, prin celebrele-i, deja, Mărcuțe și flacăi scăpați de sub tratament.

O duduie brunetă ținea morțiș să afle de la un specialist în pistoale cît de periculos a fost gadget-ul circarului. Omul de la capătul firului mai avea puțin și-și mușca limba de nervi. Duduia și flăcăul stupid de lîngă ea nu-nțelegeau că un pistol cu capse e-un… pistol cu capse. NU OMOARĂ! Cînd eram copii, le cumpăram de la “Librărie” sau “Tutungerie” și ne jucam cu ele de-a “hoții și vardiștii” – ceea ce-a mărturisit și circarul (“așa ceva se cumpăra de la Tutungerie”). Da, dar nu în secolul ăsta, în care proștii sînt lipsiți de neuronul memoriei colective. Nici măcar specialistul în pistoale de la Poliția Capitalei n-a-nțeles chestia cu… tutungeria! Povestea cu “Tutungeria” de unde cumperi pistoale… de jucărie (cu capse, cu apă sau cu ventuze) părea subiectul unui film SF din mileniul viitor. Aceiași stupizi nu-nțelegeau că un pistol cu capse e un pistol “de recuzită”, folosit curent în spectacole de teatru sau în filme, pe oricare meridian al planetei, inclusiv în spațiul carpato-danubian. Lor le trebuia SÎNGE!!!

Circarul era un potențial ucigaș în Parlamentul României! Asta e știrea care trebuia făcută (n-au inventat ei idioțenia numită “fabrica de știri”?)! Nu mă aburiți pe mine cu “tutungerii” și “pistoale cu capse”. “Și ce-s alea capse? Sînt mortale?” au sunat total idiot și neprofesionist întrebările acestor profanatori ai meseriei de ZIARIST. Daca Cerurile mi-ar da, măcar pentru o clipă, drept de judecată, i-aș pedepsi pe toți acesti nevolnici să țintească și să spulbere o sticlă cu vin roșu, de la un metru distanță, folosindu-se de-un pistol cu capse. Și asta, la infinit! Ca un chin al iadului! Și tot ar fi o plată mult prea mică pentru chinurile la care-i supun ei pe bieții telespectatori. Ăia care suferă de masochism sau care TREBUIE să se uite la televizor!…

2 Responses to Un pistol pentru liniștea noastră
  1. La citeva zile dupa “revolutie”, un individ care s-a prezentat ca fiind de la FSN, a pus un pistol pe un pian care nu era intimplator pe-acolo. Pianistul, cu blindete, l-a atentionat ca pianul este un instrument gingas.
    Individul s-a facut rosu la fata, a luat pistolul si dus a fost. Au trecut 21 de ani!?

    • @Neubius – Excelentă rememorarea ta! Plină de tîlc pentru întîmplările și evoluția gîndirii postdecembriste… Întrebarea din final nu cere un răspuns, dar stîrnește o mare mîhnire… Mie, cel puțin. Încrederea de-atunci se numește neaoș “naivitate” (alții mai răi îi zic CREDULITATE). În condițiile leprei ROȘII, care a pus stapînire pe România încă din mileniul trecut, ÎNCREDEREA poate fi fatală!……


[top]

Leave a Reply to Neubius Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3