Nu se-aude titrajul!…

În repetate rînduri, am scris şi  am comentat despre emanţiile aleşilor-cui-i-a-ales din Parlamentul RO, care-şi află sălaşul în cea-mai-urîtă-construcţie-din-lume. De fiecare dată, concluzia era că banii noştri,  ai contribuabililor (cu care-i ţinem în spate pe numiţii aleşi), se duc deseori pe apa Sîmbetei (păcat de rîul ăsta, că nimeni n-are grijă de el, iar Dumnezeu, care ocroteşte mînăstirea Brâncoveanu şi pe dreptcredincioşi, nu poate să adune şi gunoiele de pe Sîmbata). Prin urmare, nici dac-ai vrea să nu pomeneşti o vorbă despre locatarii Parlamentului, nu te poţi abţine mai mult de 3 zile. Poate nici atît. Ei îşi dau în petic… zilnic.

Media a mai avut un subiect gras de tocat zilele astea, subiect generat de iniţiativa  unui palavramentar “roşu”. Şi ce i-a flatulat lui mintea? Toate filmele difuzate în RO să fie DUBLATE în română. Reacţiile cetăţenilor patriei n-au întîrziat să apară. De la comentarii copilăreşti, infantile chiar, şi pînă la lansarea, pe diverse reţele de socializare, a tot felul de campanii ÎMPOTRIVA ideii respective. Toate se înscriu într-un firesc democratic de care nu se-ndoieşte nici anuarul telefonic. Cred că problema, întoarsă pe toate părţile, poate da la iveală aspecte nebănuite.

Iniţiatorul, adică flatulentul, este limpede că are o aplecare pînă-n pămînt faţă de lumea filmului şi-ai lui slujitori. N-are nici o legătura cu domeniul, asta e clar, dar îl iubeşte fără măsură. Şi ce, n-aţi auzit că dragostea-i oarbă? În profunzimea sentimentului lui, el habar n-are cu ce se mănîncă dublajul de film. Nu ştie că chestia asta e o INDUSTRIE cu specificul şi… specialiştii lui. Ce nu mai ştie flatulentul e că această industrie există în multe ţări ale planetei, dar aceleaşi ţări se “laudă” şi cu un procent ridicat şi foarte ridicat de analfabeţi. Este motivul principal pentru care s-a adoptat această soluţie. Şi nu de ieri, de azi, ci de… zeci de ani.

Prin anii’ 70, cînd “ghiduşeam” la ONT, am avut turişti din Occident care erau foarte miraţi că noi vedem filmele ÎN ORIGINAL! La ei, toate se dublau! Cîteva VIP-uri (ăştia erau intotdeauna ziariştii) mi-au explicat că motivul adoptării dublajului în Occident şi în alte ţări ale lumii era ANALFABETISMUL. Sigur, cetăţeanul nostru pare plin de bune intenţii (ca cîinele de purici, era să zic) – el a gîndit că astfel va apăra limba română. E-adevarat (că limba română TREBUIE apărată). Mostre de violare a limbii naţionale sînt la tot pasul, inclusiv din partea aleşilor-cui-i-a-ales. Dar e foarte puţin probabil că toţi analfabeţii care se exprimă haotic şi agramat prin media şi instituţiile statului vor sta cu urechile ciulite la ecrane (mici, mari, nu contează), doar, doar şi-or recupera anii de şcoală generală.

Apropo, copiii n-au opţiuni politice, ei se uită la televizor şi-atît (nu-i bine ce fac, dar asta-i altă raţă pe alt lac). Şi ce văd ei? Desene  animate cu… “povestiri ungureşti” dublate în română. Nu, evident că nu-i Ştefan cel Mare, Avram Iancu şi Albă ca Zăpada, ci… ştiu mai bine proprietarii canalului despre ce-i vorba. “Alesul” flatulent o fi ştiind de mult de chestia asta şi vrea dreptate, egalitate! TOATE filmele să fie dublate, nu numai “povestirile ungureşti”. De ce să-i defavorizăm numai pe ei, pe unguri, dublîndu-le povestirile, în România? DUBLĂM TOT! Şi “alesul” mai are, probabil, o informaţie: România este pe penultimul loc în Europa – o “bate” doar Bulgaria – pe criteriul nivelului de educaţie al populaţiei. “Subiectului” i s-a “aprins” neuronul: “Dublăm filmele în limba română şi sistemul educaţional mioritic va urca brusc şi radical pe culmi nebănuite”. YEEEES!

Să fim serioşi. Cu foarte mare seriozitate, reamintesc (pentru unii este o informaţie în premieră, poate) că, în anii ’70 – ’80, cînd “ciuma roşie” dicta legea în România, eram obligaţi ca, la Radio, să spunem ZEPELINUL DE PLUMB, în loc de LED ZEPPELIN! Şi asta ani de zile!!! Aţi rămas cu ochii-n frigider de uimire?! Asta nu-i glumă! Tovarăşii apărau, cică, limba română şi pe români de “capitalismul Occidentului decadent”. Procesul de îndobitocire, de prostificare a românilor, sub conducerea “cizmarului’  din Scorniceşti, era în plin avînt, spre “multilateralitatea dezvoltată”. Şi generaţii întregi de copii au învaţat, vrînd-nevrînd, bulgăreşte din desenele animate (recepţionate cu ligheane) de la bulgari. Ce, vă faceţi c-aţi uitat?

Cu dragostea cea oarba pentru limba română ne-am lămurit – au mai încercat şi alţi… tovarăşi să ne oblige să mîncăm iepure! Să vedeam cum e cu profunzimea sentimentului pentru lumea actoricească. Şi pe-asta o cunoşte flatulentul palavramentar ca şi limba română. Poate că nu toţi actorii României reuşesc să-si pună-n valoare talentul aşa cum le cere sufletul şi ambiţia. Dar nici să faci dublaj  de film nu-i o laudă. Apropo, în Occident, n-o să-i auziţi niciodată pe Alain Delon sau Anthony Hopkins dublînd filme. Ei sînt actori din prima linie. Probabil că nici de-ar fi muritori de foame n-ar dubla filme. Nu-i injositor, dar… nu-i actorie. Actorii de dublaj sînt… actori de dublaj.

În România, tinerii actori (şi mai puţin tineri) au dat-o pe telenovele şi sînt convins că nu le-ar schimba cu… dublajele. Atenţie, domnu’ flatulent: dublajul de film nu-i ca dublajul… cascadorilor. Ăia sînt la fel de celebri precum actorii pe care-i dublează, în anumite scene. Actorul se exprimă sincretic (flatulentul o ştii ce-i aia?), iar atunci cînd interpretarea îi este apreciată, TOTUL se ia in considerare. Nici o altă voce nu va putea niciodată să redea inflexiunile vocii lui Sir Anthony Hopkins, în “Tăcerea mieilor”. Asta e artă.  Iar la marile festivaluri, filmele sînt… titrate. Că ăia nu dau premii pe… dublaje.

Copiii învată mult mai uşor o limbă străină AUZIND vorbindu-se respectiva limbă (oricare metodă de învăţare a unei limbi străine începe cu exersarea auzului). În lumea noastra mioritică, în care avalanşa multinaţionalelor a adus cu sine păguboasa exprimare păsărească botezată romgleză, s-ar putea să existe voci care sa aprecieze stupida iniţiativă a palavramentarului român. N-ar fi prima oară cînd românii ar fi traşi pe sfoară. De 26 de ani, nu mai dăm de capătul sforii… Dar evoluţia spiritual-culturală a românilor ar primi un pumn în ochi prin adjudecarea neghioabei idei.

Prin urmare, încă o iniţiativă… tovărăşească care ar vrea să ne re-amintească de vremea “ciumei roşii”. Să fie la voi, acolo, cîţi aţi mai rămas! Românii s-au deşteptat şi vor să receptioneze mesajele valorilor culturale ale lumii în LIMBILE lor ORIGINARE. E clar?

P.S. ideea flatulentului palavrmentar era atît de stupidă, încît… el a fost… îndepărtat, cu tot cu idee. A fost trimis hăt, departe, tocmai in Canada. Consul general al ROMÂNIEI!!! Mișto, nu?