Au fost odată ULTRASCURTE!…

Au fost odată ULTRASCURTE!…

 

Am citit abia acum un “documentar” anonim al Radio România Cultural, vizînd aniversarea nr. 46 a nașterii PROGRAMULUI III (12 martie). Și-am descoperit tot felul de… năzbîtii, ca să mă exprim extrem de academic… Sînt puse, de-a valma, emisiuni pre și post decembriste ’89 ale acestui post radio, nume, …per-so-na-li-tăți și alte… stupidități!!!! Trebuie să fac o precizare esențială (în primul rînd, pentru cititor): am fost COLABORATOR PERMANENT (cu legitimație atestatoare) al Radio(tele)viziunii române timp de 22 ani! Și-am învățat toată Biblia presei de la PROFESIONIȘTI (nu politruci pre-decembriști, atenție!), manifestîndu-mă atît în zona “Tineretului”, cît și-a “Muzicalului”! Am “intrat” în 1967 (elev în clasa a X-a) și-am “plecat” (nu-mi mai permitea timpul, deh!) în 1990 (din 1981, eram, deja, angajat al TVR). În TVR, am introdus concepte care unora le-au provocat atacuri de panică (“bă, tu vrei să ne dea ăștia afară?!?!?”) – în pre-decembrism, atenție!!! – și i-am lasat o parte majoră din inimă timp de… 36 de ani!!! Deci, nu le bîjbîi cu presa, ca nevolnicii jurnalici ai sec. al XXI-lea, și sustin doar PROFESIONISMUL, pentru că așa am fost învățat în anii de RADIO!!!!  Plîng scările de la metrou după vînzători de ciorapi, îndeletnicire din care jurnalicii din presa scrisă-audio-video mioritică (mai ales loco dîmbovițeană) ar cîștiga un ban CINSTIT! Nimic de-a face cu ziariștii, că mai există, din fericire, și practicanți din această categorie, dar… în minoritate. Nu-i cazu’ acum de comentarii!

Revin: în cei 22 de ani, am dovedit că alegerea, în 1967, a redactorului NOE SMIRNOV (inexistent în “documentarul” pomenit!) a fost mai mult decît corectă, aș zice chiar vizionară! Emisiunea realizată de el și pe care-o prezentam (la un moment dat, parteneră mi-a fost Rodica Dumitrescu – ulterior Culcer, ex-șefă ȘTIRI TVR, peste ani), se numea STUDIOUL ELEVILOR (inexistentă în “documentarul” pomenit!), devenită, ulterior, în grila PROGRAMULUI III, CLUBUL ADOLESCENȚILOR (“păstorit” de răposatul AUREL DINU, excelent profesionist, de la care am învățat MESERIE, nu politica tovărășească, promovată de… alții!). Pe lîngă prezentare, am fost instruit în toate genurile publicistice și-n scrierea de scenarii. Aici, am inventat și susținut cu succes DIMINEȚILE CLUBULUI A (evident, al ADOLESCENȚILOR) – format interactiv, în direct, care era o replică, pe-atunci, la celebrul CLUB A, de la Arhitectură.  “Clubul” a mers (pentru mine) în paralel cu TRECEM PE RECEPȚIE, pe care l-am realizat între 1979 – 1989. Apropo, am citit pe undeva că o fostă co-prezentatoare (au fost două, în cursul acestor ani) ar fi “făcut” emisiunea timp de… 15 ani?!?!?! Poate pe alte unde… parascurte! Sau planete!… Între 1975-1979, emisiunea a fost realizată de Dan Ursuleanu și Lucian (Cică) Sîrbescu. Era divertisment cu lacrimi de rîs! Eram cel mai mare fan! Daaar…  formatul  emisiunii era altul și cineva care știa asta (și se amuza ca mine, avînd un supersimț al umorului) a hotărît respectarea formatului și… așa am REALIZAT-o 10 ani!!! Supersubiecte și  superpersonalități, despre care mai citiți, în timpu’ liber, la adresa http://dorudumitrescu.ro/treceti-pe-receptie/. Că trebuie spus și adevărul, nu numai ce bălmăjesc unii și alții, pe ici, pe colo!

Dintre vocile  anilor `80 ale Programului 3,  sunt de amintit Florian Pittiș, Anda Călugăreanu, sau Fory Etterle”. O mare stupiditate! Dincolo de modul agramat  în care e scrisă fraza! Pittiș a fost o VOCE  a PROGRAMULUI III prin „Clubul curioșilor”, realizat de Camelia Ursuleanu (Stănescu). E situația în care actorul Dinu Ianculescu a fost o „voce” pentru TVR, prin prezența lui săptămînală la „Teleenciclopedia”. Anda Călugăreanu și Fory Etterle n-au fost „voci” ale postului, ci prezenți (ca invitați!) în emisiunile postului (ne trimite tot la Camelia, ceea ce-o indică drept sursă a informațiilor!).

Din amestecătura stupidă de emisii pre-post decembriste (în „documentar”, evident), „Pittiș Show” e CLAR, TEMPORAL, post ’89 (a apărut prin martie, parcă, 1990). Pentru autorul neșcolit în presă al „documentarului”, precizez ca  termenul SHOW nu exista înainte de ’90, în presa mioritică, pentru că așa hotărîseră to’a’șii de la secția de presă a cc al pcr: toate cuvintele străine trebuie traduse – vezi ZEPELINUL DE PLUMB – LED ZEPPELIN (în programele muzicale). Cine știe, CUNOAȘTE!

Chestia cu „personalitățile” e altă stupiditate. Păi, Pittiș a fost o prezență săptămînală pe PROGRAMUL III, dar apreciatul actor (mason, de felul lui!) n-a fost deloc inspirat cînd, post-decembrist, a vrut morțiș, în funcția în care fusese proaspăt numit, comutarea postului de pe UUS, pe „online”, ignorînd complet generațiile crescute în LIBERTATEA pe ULTRASCURTE, generată de PROGRAMUL III, în „iepoca” “cizmarului” scorniceștean  (postul era ascultat de oameni de toate vîrstele!!!), puse “la zid” de pretențiile internetului, cu care foștii tineri ai anilor ’70, ’80 nu erau deloc familiarizați. A fost o „sinucidere” pentru ei! Chestia cu frecvențele naționale e doar un moft. Ca și rebotezarea postului, într-un acces  de… PUNCT! E inexplicabil  (pentru cei din generația mea) de ce nu s-ar fi numit postul PROGRAMUL 3 „DAN URSULEANU”?!?!? A fost una dintre mințile avangardiste ale PROGRAMULUI III, generînd idei valabile și-n secolul actual. Și mai sînt nume pe-acolo, categorisibile drept „personalități”… E ignorat complet EDUARD JURIST, ADEVĂRATUL constructor și conceptor al PROGRAMULUI III, care a ignorat superinteligent directivele to’a’șilor zilei, construind ceva trainic și SUPERPROFESIONIST, fără legătură cu alte nume… tovărășești, pomenite prin „documentar”.  Toată… clopoteala de pe-acolo e de-a dreptul penibilă!

„La solicitarea bugetului de peste 1.500.000 lei, președintele de atunci al Radiodifuziunii, Bujor Sorin afirma: „s-a făcut, îi ai, dar să faci emisiuni atât de bune, de îndrăznețe, încât, dacă le-ai da pe Programul 1, să te bag la pușcărie”.”  Autor „documentar”, pe respectivul specimen îl cheamă M. Bujor SION (1971-1973 preș Radio) și e odrasla lui Bujor Sion (nume sinistru pentru presă, în istoria comunistă RO – https://romanialibera.ro/special/reportaje/rl—135—bujor-sion–cerberul-presei-in-comunism-256725), „adoptată”, după moartea părinților, într-un accident aviatic, de ilici i., zîmbărețu’ nemuritor de pe teleecrane!!! Și, ulterior, super „sponsorizat” cu funcții! Eroarea de redactare (https://lege5.ro/Gratuit/gu4tqmzt/decretul-nr-49-1971-privind-eliberarea-tovarasului-valeriu-pop-din-functia-de-presedinte-al-comitetului-de-radiodifuziune-si-televiziune-si-numirea-in-aceasta-functie-a-tovarasului-mihail-bujor-sion) e o mostră de subprofesionism redacțional. Cît despre specimenul în sine, sincer, mi-e greață să comentez alineatul din „documentar”.

În februarie 1981, pe Programul 3 începe o nouă emisiune dedicată „tinerilor iubitori ai radioelectronicii”.” Și cine-o realiza, autor „documentar”???? Moș Gerilă?!?!? REALIZATORUL e cel care dă personalitate emisiunii și rămîne în memoria ascultătorilor! Realizatorii ei îți zîmbesc, cu îngăduință, din înaltul cerului!

…ilustrația muzicală fiind asigurată de regizorii muzicali Mihai Roman, Dan Antonescu, şi de compozitorii și interpreții Dan Andrei Aldea, Mircea Florian sau Sorin Chifiriuc.” Alte bazaconii…. Am început să fac ilustrație muzicală de prin ’74, și-am tot făcut pînă-n ’90 (la Radio, că la TVR mai adăugăm niște ani buni). Și nu numai cu „Tineretu’”, ci și cu „Muzicalu’” (revelioane, „Estrada duminicală” și… etîcî!). Păi, Mihai (Mișu) Roman era un supermaestru incontestabil (am învățat foarte multe de la el) care a „poleit cu aur” divertismentele lui Dan Ursuleanu, dar… D.A. Aldea și M. Florian nu s-au ocupat cu așa ceva. Și iar intră Camelia pe fir, întrucît colaborau, din cînd în cînd, la emisiunea ei („Clubul curioșilor”)! Sorin Chifiriuc a fost, într-adevăr, mult mai „prezent” pe-acolo… Ștefan Ionescu, în schimb, a fost un superprofesionist în domeniu, prezent pe genericele PROGRAMULUI III, iar Dan Antonescu (inginer de sunet, în studioul 8) și-a manifestat talentele din cînd în cînd, dar cu foarte mult har. Și, apropo de muzică, la TRECEM PE RECEPȚIE, am inventat o rubrică de 10 minute, săptămînală: ISTORIA MUZICII POP-ROCK. I-am propus-o lui F.S.Ursulescu. A fost cel mai longeviv serial de istorie a muzicii pop-rock, din istoria Radioului!………

În rest… Schimbările Radio post-decembriste sînt altă rață cu păr, pe altă pajiște…

2 Responses to Au fost odată ULTRASCURTE!…
  1. Mda, o arhivă trebuie studiată cu temeinicie, dar câți mai sunt în stare s-o facă? Undeva, rămâne dosit adevărul…. Vor fi curioși care vor scormoni… Trist este ca sunt din ce mai puțini cei care vor adevăr în viața lor.

    • Superficialitatea ține de amatorism. Și de suficiența prostiei. Mai grav sau foarte grav e cînd se emit păreri cu pretenția de adevăruri absolute. Curiozitatea n-a ucis decît pisica (se spune, cu titlu de maaare înțelepciune). Aici, concret, sînt inventate aberații pentru că… așa vrea mușchiu’ „inventatorului”, interesul „inventatorului” sau… din crasă prostie. Adevărul e inalterabil, dacă e căutat CU ADEVĂRAT, de oameni care au în genom dorința sinceră de A ȘTI.


[top]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3